Portret de fetiță cu ochii verzi

Acest post e doar o piesă auxiliară pentru un alt mini-proiect. Drept urmare stilul telegrafic în care va fi scris. Poate chiar îl voi șterge după ce își va fi atins scopul. Am decis de ceva vreme (vreo jumătate de an) să mă reapuc de pictat. De la momentul deciziei și până la punerea în practică a trecut ceva...lipsea inspirația. Cum zilele astea ea m-a inundat, am zis să trec la treabă. Nu știam exact ce subiect să aleg pentru prima încercare. E o decizie grea. Astăzi am găsit obiectul creației: trebuie să fie clar un portret. Pentru

că expresia oamenilor m-a fascinat mereu (vezi și seria profilurilor "oameni din metrou"), pentru că nu necesită un efort de imaginație, ci mai mult unul de studiu aprofundat al subiectului. De aici și ideea că scrisul mă va ajuta să îmi cunosc mai bine modelul. Până la urmă e o altă formă de portretistică.

Sursa imaginii : portrait photos | portraits with a soul

Modelul e în imagine: o copilă. Nu știu cum o cheamă, câți ani are (poate are 9 jumătate), în ce localitate din ce țară merge la școală sau cu ce se ocupă parinții ei (poate sunt separați). Poate îi place și ei să deseneze. Poate deja a crescut și nu mai e copilă, poza nefiind datată. Când va crește mare va fi o femeie frumoasă, dar nu de o frumusețe clasică sau banală. Va frânge inimi cu ochii ei migdalati și verzi. Poate și inima ei va fi frântă...cine știe.

Nu știu nici numele fotografului, care probabil era trecut pe site. Îi datorez niște mulțumiri în orice caz...e clar că a avut mai mult decât un aparat scump si performant de fotografiat, are ochi .de artist.

Am ales-o tocmai pe ea pentru că e foarte expresivă, are acea inocență și drăgălășenie tipică copiilor dar în același timp simt că îmi ascunde ceva, are ea un secret bucuclaș de zâmbeste așa discret. Zâmbetul ei e abia perceptibil. Hmm...chiar, parcă ar fi zâmbetul misterios al Mona Lisei. Dar ochii Mona Lisei sunt triști, pe când ai fetiței nu.

Poate ar ajuta sa îi dau un nume? Dacă ar fi să o botez, i-aș zice October. Pentru că peisajul e unul tomnatic, judecând după ceața verzuie din fundal, după bobițele roșii și bluzița pe gât. Pun pariu că e și născută în octombrie...da, ca mine :).

Nu am mai făcut până acum niciun portret de copil, și cred că va fi mai challenging decât mă așteptam. Primele schițe au iesit aiurea...numai portret de copil nu sunt, de aceea am și apelat la blog. Dar persist, și de va trebui să scriu un serial de posturi despre ea sau să rămân fără culori.

Ce mai pot spune e că am ales "compoziția" asta și pentru paleta coloristică. Este un echilibru perfect: albul rozaliu al pielii, aproape translucidă - atât de candid, verdele ochilor - parca venit din altă lume (o lume în care m-am mai rătăcit, o lume pierdută și iar gasită, în care m-aș mai scufunda macar o dată), roșul rece și provocator al buzelor și cireasa de pe tort: bobițele de toamnă într-un roșu cald, cărămiziu, din nou pe un fond gri-verzui, rece.

October a mea ar fi fost material de înger, dar nu știu când și ce artist a stabilit (și cu timpul ne-au determinat sa fim convinși că așa e) că îngerii sunt blonzi, cârlionțați, bucălați și cu ochi albaștrii. Îngerii bruneți sau șateni sunt de obicei asociați cu cei exilați din rai, îngeri ai intunericului cică. O dovadă că există nedreptate, discriminări și dezinformare chiar și în artă...

Cam atât ar fi. Sper să nu mă dezamăgesc și să revin mai târziu cu rezultatul.

De azi ea e fetița mea...pentru o săptămână, "copil de imprumut". Sper să nu se supere.

Edit:

Proiectul "fetița cu ochi verzi" s-a încheiat, dupa 3 săptămâni, și nu una, cum estimasem total nerealist. Am întâmpinat tot felul de obstacole, mi-am amintit tot felul de chestii pe care le uitasem, am greșit, m-am enervat, am luat-o de la capăt. Mereu e loc de mai bine dar cred că era cazul să pun semnătura și să merg mai departe.